De o saptamana ma lovesc mai crunt de realitatea romaneasca. De o saptamana ma lovesc mai puternic de oameni ce imi spun in fata ca nu ii intereseaza de Miscarea Papioanelor pentru salvarea ICR, ca nu le pasa de Rosia Montana sau de forajele pentru exploatarea gazelor de sist din Romania. Societatea civila reactioneaza partial, intelectualii reactioneaza masiv dar sunt inghititi de masele terne si tacute ce nu vor decat Jos Basescu! Am trecut peste asta, nu s-a putut, exista lucruri mai importante decat schimbarea unui presedinte ce apara usor riscant drepturile Romaniei. Avem un Guvern cel putin penal (rog a se intelege calea judecatoreasca), plagiator si plin de defecte. De la Ministrul Educatiei, schimbat de cate ori?, pana la cel al Culturii si Prim-Ministrul avem doar o cale scurta a celor ce ne sunt conducatori.
Este greu in Romania! La fel este si in alte tari Europene, in alte zone ale UE, in care majoritatea oamenilor simt puternic criza iar altii, prezenti in topul Forbes, doar o mica pierdere.
Noi ca cetateni mai avem cauze? Loviti adanc de bocancul crizei, manipulati de Antena 3 sau alte canale ce s-au specializat in a face asta ne intoarcem ochii de la probeleme reale. Pe multi nu ii afecteaza nici trecerea ICR-ului in subordinea Senatului, nici Rosia Montana si nici forajele Chevron. Ar trebui insa sa o faca.
Mai avem cauze? In iunie 2012 descopar cu tristete ca suntem putini cei ce mai avem. Pentru a schimba ceva este nevoie de o uniune, de o lupta atunci cand se intampla nedreptati, de proteste si de a alege constant oameni ce ne reprezinta in functie de ceea ce pot oferi cu adevarat.
Putem oare invata sa ne pese ca grup si nu ca individ?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu