Sala Dalles, București
Obiect al unei intense nostalgii în Franța, revista Pif și eroii săi, Pif și Hercule, Placide și Muzo, Rahan, Corto Maltèse, dar și mulți alții, au creat un adevărat „cult” în România comunistă. Strălucitoare prin culori și fantezie într-o societate care se închisese în ea însăși, Pif este simpatica emblemă de import a anilor întunecați de tristă amintire. Revista constitue un intersant vector de memorie și un exemplu unic pentru relația dintre Franța și România. Pif și „gadgetul” său, acest paradoxal „samizdat”, despre care foarte puțini cititori știau că este publicată în fapt sub egida editurii Partidului comunist francez, a ajuns să încarneze valori asociate Franței: originalitate grafică, umor, libertate de expresie. Pif a devenit astfel un important vector al limbii și al culturii franceze, dar și al „vis francez” în România. La evocarea numelui lui Pif, fiecare român din generația celor de 30 de ani, are câte o anecdotă personală de povestit : de la cine obținea revista, de multe ori la a patra sau a cincea mână, cine primise într-o zi minunatul gadget, cine își umpluse camera cu teancuri de Pif, etc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu