Legea pieţei: corporaţii, şomaj, relocare, globalizare, pace! #Cannes2015 #César2016

La loi du marché / Legea pieţei, filmul prezentat anul trecut în Competiţia oficială a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes şi triplu nominalizat anul acesta la Premiile César, va avea premiera în România pe 26 februarie. Distribuit de Independenţa Film.

La 51 de ani, dupa aproape doi ani de somaj, Thierry îsi gaseste un nou loc de munca: supraveghetor la un hipermarket. Însa aici se trezeste pus în fata unei dileme morale. Poate accepta orice compromis impus de sefii sai, doar ca sa-si pastreze nou job obtinut cu greu?

Regia este semnată Stéphane Brizé (Not Here to Be Loved, Mademoiselle Chambon, A Few Hours of Spring), iar personajul principal este interpretat de actorul francez Vincent Lindon (La moustache, Anything for Her, Dragon Hunters, Welcome). La loi du marché reprezintă a treia colaborare a actorului cu regizorul Stéphane Brizé, după Mademoiselle Chambon şi A Few Hours of Spring.

“Filmele mele au avut tot timpul de-a face cu viaţa privată, fără a evidenţia comportamentul în mediul social”, spune regizorul Stéphane Brizé. “De data asta am vrut să subliniez brutalitatea mecanismelor şi a schimbărilor care dictează în ziua de azi, aşezând omul, cum e cazul acestui şomer trecut de prima tinereţe, faţă în faţă cu violenţa societăţii în care trăim azi”.

New York Film Festival descrie La loi du marché: “Noua noastră realitate economică văzută dintr-o perspectivă puternică şi profund tulburătoare”.

Legea pieţei, un film politic?

Întrebat dacă filmul său poate fi considerat unul politic, Stéphane Brizé a răspuns: “E politic în sensul organizării polis-ului, cetăţii. Am luat exemplul unui bărbat care şi-a dedicat timpul şi energia unei companii la care a lucrat 25 de ani de zile. Companie care brusc decide că nu mai are nevoie de serviciile sale. Deoarece acţionarii s-au hotărât să scoată produsul respectiv la un preţ mai mic, cu forţă de muncă mai ieftină, în altă ţară. Acest om nu a rămas fără slujbă din cauză că nu şi-a făcut treaba ca lumea. A rămas fără loc de muncă deoarece, undeva, nişte oameni au vrut să facă bani mai mulţi. Thierry (personajul din film - n.red.) suferă consecinţele faptului că nişte acţionari au vrut să-şi mărească conturile din bănci. El este omul din spatele cifrelor pe care statisticile despre şomaj ni le prezintă zilnic. Acestea ocupă două rânduri într-un articol de ziar, însă în spate stau adevărate tragedii”.

“În ziua de azi, munca a devenit o marfă destul de rară”, este de părere regizorul. “Cam ca şi apa. Iar companiile au ajuns să dispună de o putere foarte mare în acest sens. Una este ca un business să facă bani. Şi alta e ca firma să-şi abuzeze fizic şi psihic angajaţii pentru asta. Dacă o companie este sănătoasă, relaţiile dintre aceasta şi angajaţi sunt armonioase. Dacă firma se poartă dictatorial, atunci angajatul devine simplă carne de tun”.

Premiera în România, în aceeaşi zi cu Premiile César

Gala de decernare a Premiilor César 2016 va avea loc tot pe 26 februarie (ziua premierei La loi du marché / Legea pieţei în România) la Théâtre du Châtelet din Paris. Independenţa Film are şase pelicule pe lista de nominalizări. Pe două dintre ele le-aţi putut urmări deja anul trecut: Dheepan şi Le Tout Nouveau Testament. Două rulează chiar acum în cinema: Youth şi La Tête haute. Filmul Trois souvenirs de ma jeunesse, care a acumulat nu mai puţin de 11 nominalizări, va intra în cinematografe din 6 mai.

La loi du marché / Legea pieţei / The Measure of a Man a fost nominalizat la trei secţiuni: Cel mai bun film, respectiv Cea mai bună regie: Stéphane Brizé şi Cel mai bun actor: Vincent Lindon.

Durata: 1h 33 min.

“Şomer. 51 de ani. Caut de lucru”
(Sinopsis La loi du marché / Legea pieţei)

Thierry (jucat de actorul Vincent Lindon) este un om obişnuit. Are 51 de ani şi o viaţă întreagă dedicată unei companii care brusc a decis că nu mai are nevoie de el, pentru că şi-a relocat producţia într-o ţară cu mână de lucru mai ieftină.

Pentru a-şi găsi un loc de muncă la vârsta lui trebuie să treacă prin nişte încercări cel puţin umilitoare: cursuri de recalificare inutile, interviuri prin Skype, celebrele, de-acum, “sesiuni de coaching” etc. Toate par menite să-l “scape” de vechea sa identitate şi să-i ajusteze respectul faţă de sine, în numele reeducării, pentru a se potrivi noului sistem tehnoratic neoliberal.

Filmul urmăreşte eforturile acestui bărbat până când, în sfârşit, reuşeşte să-şi găsească un job. Acesta constă în supravegherea propriilor săi colegi de muncă şi vine la pachet cu o serie de dileme morale pe care Thierry trebuie să le soluţioneze cumva.

Filmografia regizorului Stéphane Brizé
2012 - A FEW HOURS OF SPRING
Patru nominalizări César 2013: Cel mai bun regizor | Cel mai bun actor: Vincent Lindon | Cea mai bună actriţă: Helene Vincent | Cel mai bun scenariu original: Stéphane Brizé,
2009 - MADEMOISELLE CHAMBON
César 2010 pentru Cea mai bună adaptare: Stéphane Brizé, Florence Vignon | Nominalizat Cea mai bună actriţă: Sandrine Kiberlain | Cea mai bună actriţă în rol secundar: Aure Atika
2007 - AMONG ADULTS
2005 - NOT HERE TO BE LOVED
Trei nominalizări César 2014 Cel mai bun actor Patrick Chesnais | Cea mai bună actriţă Anne Consigny | Cel mai bun actor într-un rol secundar: Georges Wilson
1999 - HOMETOWN BLUE

La loi du marché / Legea pieţei / The Measure of a Man este adus în România de Independenţa Film, casă de distribuţie care promovează filme independente de referință, de nișă sau câștigătoare ale unor premii internaționale prestigioase.

Independenţa Film a distribuit pelicule ca: Youth (r. Paolo Sorrentino) - Cel mai bun film european 2015, Dheepan (r. Jacques Audiard) - Palme d’Or 2015, Mommy (r. Xavier Dolan), Deux jours, une nuit (r. Fraţii Dardenne), La grande bellezza (r. Paolo Sorrentino), Nymphomaniac (r. Lars von Trier), La Vie d'Adèle (r. Abdellatif Kechiche), The Hunt (r. Thomas Vinterberg), Amour (r. Michael Haneke), Trainspotting (r. Danny Boyle), Amélie (r. Jean-Pierre Jeunet), Melancholia (r. Lars von Trier), Todo sobre mi madre (r. Pedro Almodóvar), In The Mood for Love (r. Wong Kar Wai), Vicky Cristina Barcelona (r. Woody Allen), Dogville (r. Lars von Trier) etc.

#bieff2016: Maeștrii artei vizuale de la Berlinale Forum Expanded se văd la BIEFF

Între 14 și 20 martie, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF va împartași publicului din România cele mai provocatoare titluri de la Berlinale Forum Expanded. Pierre Huyghe, unul dintre cei mai mari artiști conceptuali contemporani, Anton Vidokle, fondatorul celei mai mari platforme curatoriale de arta contemporana - e-flux - și Bjørn Melhus, artist vizual german de referinta, sunt câteva dintre numele momentului în arta vizuala si cinema-ul experimental mondial ale caror lucrari vor fi aduse în premiera la Bucuresti.

Programul Rebranding Humanity reunește filmele de la Berlinale și discută, alături de programul Digital Dystopias din competiția internațională, condiția umană în contextul actual în care manifestări specifice omului lucrează împotriva umanității. Fie că este vorba de forme de guvernare dictatoriale, de abuzuri la adresa identității religioase și culturale sau de intervenții dezastruoase asupra mediului, filmele distilează viziuni artistice angajate care trag un semnal de alarmă prin înfățișarea unor traiectorii distopice (și uneori post-apocaliptice) ale omenirii.
 
Un amestec de realitate și ficțiune ni se înfățisează în Untitled (Human Mask), filmul artistului vizual Pierre Huyghe, prezentat în 2015 la Metropolitan Museum of Art, New York. Pornind de la povestea reală a maimuței dresate să lucreze ca ospătăriță, spre amuzamentul clientelei, artistul o suprapune unui decor distopic, undeva în zona interzisă a dezastrului nuclear de la Fukushima. Figura singuratică, ce apare drept unică supraviețuitoare a unui dezastru nuclear, ne atrage atenția asupra pericolului reducerii ființei umane la baza sa biologică, cauzat de politica mondială de a pune avantajele energiei nucleare mai presus de siguranța oamenilor pe care ar trebui să îi servească.

Viitorul omenirii, într-o perspectiva utopica ce promite nemurire si înviere, este abordat de Anton Vidokle, fondatorul e-flux, în This Is Comos, o narațiune complexă concentrată pe operele filosofului rus Nikolai Fedorov, gravitând în jurul ideilor indestructibilității energiei și a potențării condiției umane drept concepte-cheie ale cosmismului, orientare contemporană comunismului. Filmul este construit ca un colaj vizual și auditiv, intrerupt la intervale de timp de ecrane roșii cu un așa-zis efect terapeutic. Creația lui Vidokle invită la reflecție asupra prăpastiei etice ce se ascunde dincolo de visul de a ridica omul la o condiție considerată superioară.

And on a Different Note este o intima observatie a comportamentului uman în situatii de criza. Autorul, Mohammad Shawky Hassan, este un expat egiptean ce locuiește în New York și care experimentează primăvara arabă din țara natală, expunându-se unui flux interminabil de talk-show-uri politice egiptene. Șuvoiul auditiv transpune spectatorul în lumea interioară a regizorului, alienat față de propria țară, față de identitatea sa națională și în final față de sine însuși.

Programul Digital Dystopias anunță că viitorul promițător previzionat de evolutia economică și tehnologică, întrezărit în zorii modernității, nu va avea loc. Alături de această conștientizare, era digitală pune la dispoziția artilștilor și noi instrumente de a construi vizual un viitor copleșit de fragilitatea existenței umane.

Un one-man show de mare clasă, filmul Freedom & Independence, al lui Bjørn Melhus, o caricaturizează pe cunoscuta capitalistă Ayn Rand, drept stareţa domnului Freedom şi a doamnei Independence, personaje trimise în prima ţară din lumea a treia. Repetând mecanic platitudini raţionale şi teologice, cei doi protagonişti scot în evidenţă, fără să-şi dea seama, mania de îndoctrinare capitalistă, în timp ce îi prezic inutilitatea inevitabilă. Retorica lor reductivă, de a striga şi a răspunde, este juxtapusă cântecului şi dansului celui mai sigur şi constant Adevăr din viaţă: moartea.

Transformând subtil fibra ADN-ului arhitecturii, Ulu Braun creează în Architektura o distopie digitală literală, post-apocaliptică, post-capitalistă, unde clădiri din baloane de săpun stau alături de biserici ruinate transformate în parcuri auto. Fiind o parabolă pentru generaţiile viitoare, pune sub semnul întrebării dacă minunea arhitecturală alchimică a urbanizării – şi efectele ei estetice şi de mediu – reprezintă o moştenire care merită primită.

Habana, din filmul distopic prin excelență al lui Edouard Salier, serveşte drept punct de aterizare pentru a experimenta direct o lume în ruină. Filmul oferă o investigaţie rapidă a Cubei sub asediu, unde forţe tehnologice superioare (non)umane au impus legea marţială locuitorilor capitalei. Habana, imortalizată într-o elegantă cinematografie clar-obscură, unitară (şi digitală), reflectă un prezent infiltrat de un viitor imaginat.

În prevestitorul The Invention of the Desert, al lui Thibault Le Texier, peisajul s-a schimbat complet spre digital, iar clipuri demo virtuale cu imobiliare (acasă, serviciu, recreativ) înlocuiesc lumea noastră dispărută. Complacerea omenirii în optimizarea existenței prin tehnologie a devenit catalizatorul temerii distopice supreme: Inteligenţa Artificială subjugă specia umană, iar existenţa noastră nu mai este luată în calcul.

Cum îşi poate imagina cineva viitorul într-o ţară insulară totalitară precum Coreea de Nord, unde trecutul atestă un prezent în care (r)evoluţia şi progresul sunt suprimate? Pentru renumitul artist român Mihai Grecu răspunsul vine din interior, aşa cum filmul lui, The Reflection of Power oglindeşte meditativ puterea absolută şi megalomană a statului. Singure şi golite de prezenţa umană, monumentele dictatoriale emană o neclintită folie-de-grandeur care începe să fie înghiţită încet de un potop de dimensiuni biblice.

Un loc cu granițe și legi confuze. Personaje captive într-o existență ale cărei limite le depășesc pe cele cuprinse de camera de filmat. Așa arată lumea din Arab League Park din Casablanca în care ne conduce artista vizuală Randa Maroufi. În The Park, acțiunile încremenite în gesturi de schimb, așteptare și agresiune sunt jucate urmărind o partitură dirijată de artistă, care folosește compoziția pentru a explora realitatea. Dar și această realitate este virtuală, pentru că scenele provin dintr-un repertoriu de auto-reprezentări violente găsite pe Internet. Artista le repetă vocabularul. Violența, ne spune ea, este un limbaj, iar interpretarea sa ține de context. (Inès Bouaillon). Acest film este prezentat în parteneriat cu Le Fresnoy - Studio National des Arts Contemporains.

Filmele din programul Rebranding Humanity sunt proiectate cu susținerea generoasă a Institutului pentru Film și Artă Video Arsenal, iar cele din Digital Dystopias cu sprijinul Goethe-Institut.

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF are loc în perioada 14–20 martie 2016 și este susţinută de: Administrația Fondului Cultural Național, Forumul Cultural Austriac, Goethe-Institut, Ambasada Statelor Unite ale Americii, Ambasada Regatului Țărilor de Jos, Ambasada Israelului, Ambasada Suediei, Institutul Francez, Institutul Cervantes, Le Fresnoy – Studio National des Arts Contemporains, Universitatea Națională de Arte, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, TNT.

Lansarea revistei FILM, nr. 4/2014

Vineri, 21 noiembrie, de la ora 18:00, la standul nr 18 (al editurii Tritonic) de la Targul de carte Gudeamus (Romexpo) va fi lansat numarul 4/2014 (ultimul din acest an) al revistei FILM.

La lansare vor fi prezenti actorii Florin Piersic Jr. (care apare pe coperta noului numar, pe care o gasiti atasata) si Ada Condeescu, precum si membrii redactiei si colaboratorii FILM: Dana Duma (redactor sef), Anca Ionita (secretar general de redactie), Marilena Iliesiu si Mihai Fulger (redactori), Bogdan Hrib (director de marketing si distributie) etc.

BIEFF 2014: Omul contemporan, între urbanizare și re-umanizare în Competiţia Internaţională BIEFF: Urban Ghosts

Competiţia internaţională BIEFF aduce în lumină o nouă specie umană, descoperită și definită de artiști: Homo Urbanus – omul alienat, din cauza orașului, de natură, de ceilalti şi, în final, de sine însuşi. Programul tematic URBAN GHOSTS: Between Foreboding and Nostalgia explorează tensiunile lăuntrice ale omului contemporan, prins între idealizarea trecutului şi posibilitatea pierderii propriei umanități prin urbanizare. Imunizat de mass media la suferința celorlalți, omul recent își găsește refugiul în realitatea virtuală și în existența într-un spațiu înconjurător transformat după chipul peisajului emoțional al fiecăruia.

Amintind de filmul eponim al lui Hitchcock, BIRDS al celebrului artist vizual Ulu Braun inspiră spectatorilor un sentiment amestecat de frică şi fascinaţie faţă de aceste creaturi maiestuoase, analizând alienarea omului de mediul natural. Filmul urmărește îndeaproape păsările, omniprezente şi amenințătoare. Eleganța sinuoasă a acestora, în timp ce ne veghează tăcut, contrastează cu fundalul urban deopotrivă fermecător şi dezolant. O coabitare ce datează din timpuri străvechi, această asociere improbabilă dintre om şi pasăre oglindeşte erorile civilizaţiei moderne. (Andrei Tănăsescu, BIEFF). Proiecţia acestui film este susţinută de German Films.

Protejat de mediul exterior în blocurile în care se închide dintr-un instinct pervertit de auto-conservare, omul contemporan se supune inconştient unui proces de desensibilizare la suferinţele celorlalţi: „Pe masa din bucătărie are loc un război, în timp ce un bărbat îşi bea cafeaua. Elicoptere îi rup ziarul, pe când cineva trage asupra unei farfurii de broccoli. Un film amuzant şi jucăus ce privește relația absurdă dintre viața de zi cu zi și știrile mondiale. Nivelul de informaţii mass media ce ne bombardează creează o distorsiune absurdă și o distanță între rutina noastră zilnică și știrile actuale. DÉMONTABLE este (...) o serie de încercări de a întelege mai bine lumea, jucându-ne cu protagoniștii săi violenți.” (Douwe Dijkstra)

Auto-excluzându-se din lumea exterioară, fantoma urbană devine dependentă de virtual în METUBE al lui Daniel Moshel, un one-man show savuros de obraznic, inspirat de nenumărații artiști în căutarea auto-exprimării pe YouTube. Faimosul tenor de operă August Schram joacă protagonistul blând și chel a cărui prestație din Carmen de Bizet este întreruptă de grijulia sa mamă. De acolo, filmul dezlănțuie o avalanșă exuberantă de genuri (masculine, feminine și cinematografice), reflectând personalitățile caleidoscopice ale internet-ului. În ritmul tango-ului, filmului celebrează atât spiritul artistic al YouTube-ului, cât și diva interioară a fiecaruia dintre noi. (Andrei Tănăsescu, BIEFF). Această proiecție este posibilă datorită sprijinului Sixpackfilm.

Dacă filmele anterioare arată modurile diferite în care omul contemporan s-a înstrăinat de sine, EMERGENCY CALLS (nominalizat la European Film Awards 2014) este o chemare la re-umanizare. Folosind înregistrări reale ale unor apeluri tulburătoare către un centru de urgență, scurtmetrajul creează o imagine intensă a suferinței şi fragilității umane. Într-o atmosferă aproape suprarealistă, doi actori joacă rolul operatorilor telefonici, în timp ce vocile fără chip ale apelanților povestesc suferințele prin care trec. Regizorii Hannes Vartiainen și Pekka Veikkolainen construiesc un sentiment palpabil de amenințare iminentă. Spectatorul scapă, însă, din ghearele pericolului, fiind martor tăcut la efemeritatea propriei vieţi.

Citește și...
·         Laureații Festivalului de la Rotterdam și filme-jurnal marca IDFA Amsterdam vin la BIEFF
·         Minciuni care spun adevărul în competiţia internaţională BIEFF 2014: ALTERNATIVE HISTORY

Cea de-a 5-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București BIEFF va avea loc în perioada 10-14 decembrie 2014, la CinemaPRO și Cinema Elvira Popescu.
BIEFF este susţinut de Centrul Național al Cinematografiei, Institutul Cultural Român, Universitatea Națională de Arte, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Le Fresnoy – Studio National des Arts Contemporains, Forumul Cultural Austriac, Goethe-Institut, Institutul Francez, Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est al Fundației Konrad Adenauer, Institutul Balassi, German Films, Swiss Films.

Parteneri media: 121.ro, AaRC.ro, ArtOut.ro, Asociația Paspartu, B365.ro, CalendarEvenimente.ro, Carturesti.ro, CineFan.ro, CinemaRx.ro, Designist.ro, DorDeDuca.ro, FilmReporter.ro, FilmSense.eu, GingerGroup.ro, iFestival.ro, IQads.ro, LaPunkt.ro, LiterNet.ro, OrasulM.eu, PostModern.ro, Revista Arte & Meserii, RomaniaPozitiva.ro, societatesicultura.ro, Studentie.ro, Sub25.ro, TOTB.ro, Urban Things Romania, VinSiEu.ro, WeART.ro, Ziarul Metropolis.

Toate detaliile vor fi disponibile în curând pe: www.bieff.ro.
Ne puteți urmări pe pagina noastră de Facebook

Cand numerele devin fatale

Cand numerele devin fatale inseamna ca tocmai ai stat tolanit 121 de minute pentru a vedea cel mai nou film cu Nicholas Cage - "Knowing" ("Numere fatale") adus in Romania de Media Pro Distribution.
"Knowing" este un thriller gotico-religios despre profetii si sfarsitul lumii. Insa in primul rand este genul de film ce nu are timpi morti si te tintuieste in scaun de la inceput si pana la final.
Povestea incepe undeva in SUA anilor 1959 cand o "capsula a timpului" este ingropata conform traditiei in curtea unei scoli iar 50 de ani mai tarziu este scoasa iar printre desenele continute se gaseste si o foaie cu o insiruire de cifre ce de fapt sunt datele unora dintre cele mai sangeroase catastrofe intamplate in istoria omenirii plus cateva ce se vor intampla. In restul iti propun sa afli vazand filmul.
Note pozitive pentru scenariul filmului, muzica (Marco Beltrami din nou este la inaltime) dar si pentru jocul actorilor (atat Cage cat si Chandler Canterbury (Caleb) sau Rose Byrne (Diana).
Asa ca...nu rata acest film captivant.

Fratii Bloom

Pentru weekend iti recomand un film : The Bloom Brothers (Fratii Bloom).
L-am vazut vineri intr-un cinema Patria aproape pustiu (aprox. 30 de persoane) insa spun ca este o comedie ce merita timpul tau mai ales in weekend.
De ce? Pentru ca are o poveste buna, jocul actorilor este la fel de bun si de fascinant (mai ales Adrien Brody si Rachel Weisz) si este un film ce nu te lasa sa te plictisesti aproape deloc.
Este simplu, doi frati escroci incearca sa pacaleasca o domnisoara extrem de credula si de bogata. Oare sa fie atat de simplu si de firesc? Ei bine pai asta descoperi tu la cinema la fel ca si destule gaguri ce te vor face sa te simti deosebit de bine.
Un film de aventura, filmat partial in Romania (Sinaia si Constanta) imbinat perfect cu situatii comice si uneori dramatice. Per total o pelicula de weekend ce te va bucura mai ales daca il vei vedea si cu o persoana interesanta (I did so).
Vizionare placuta!

Transilvania cinematografica vers 08 - TIFF 2009

Pentru a-l optulea an consecutiv orasul Cluj redevine capitala europeana a filmului in luna iunie. Intre 29 mai si 8 iunie se desfasoara a 8-a editie a Transilvania International Film Festival (TIFF).
Cea de-a opta ediţie a Festivalului International de Film Transilvania (TIFF) se pregăteşte de start. În perioada 29 mai - 7 iunie, 209 filme (lung şi scurt metraje) din 47 de ţări vor fi proiectate în cele nouă locaţii ale festivalului. Anul acesta, programul festivalului este alcătuit din 19 secţiuni.
TIFF se desfăşoară şi în 2009 cu sprijinul Vodafone România, în calitate de partener principal. Vodafone este alături de TIFF încă de la prima sa ediţie, din 2002, fiind sponsorul fondator al evenimentului.
In afara de competitia oficiala in cadrul festivalului vor mai avea loc tot felul de evenimente conexe despre care poti afla in detaliu pe site-ul oficial al festivalului.
Printre invitatii de onoare la editia din acest an se vor numara Claudia Cardinale (Ita), Florin Piersic (Ro), Menahem Golan (Israel - regizor) si Mircea Albulescu (Ro - ce va primi si "Premiul de Excelenta TIFF 2009".
De asemenea vor mai avea loc proiectii speciale pentru nevazatori; Focus pe Italia, Polonia, Moldova si Finlanda precum zi o Zi Rroma.
In acest an in competitia oficiala se vor afla urmatoarele filme:
- O istorie completă a eşecurilor mele sexuale / A Complete History of My Sexual Failures (Marea Britanie, 2008) - R. Chris Waitt
- Toţi ceilalţi / Everyone Else / Alle Anderen (Germania, 2009) - R. Maren Ade
Premii şi festivaluri: Ursul de Argint pentru Cea mai Bună Actriţă, Marele premiu al juriului, Femina Film Prize - Festivalul Internaţional de Film de la Berlin 2009
- Trezit din vis / Awaking from a dream / Amanecer de un sueño (Spania-Polonia, 2008)
R. Freedy Mas Franqueza
- Hai noroc! / Good Luck! / Bahrtalo! (Ungaria, 2008)- R. Robert Lakatos
- La noapte dorm la Hollywood / Hollywood I’m sleeping over tonight / J'irai dormir à Hollywood (Franta, 2008) - R. Antoine de Maximy
- Copilul din Kabul / Kabuli Kid (Franta-Afganistan, 2008) - R. Barmak Akram
- Fata în casă / The maid / La nana (Chile-Mexic, 2009) - R. Sebastian Silva
- Machan / Machan (Sri Lanka–Italia–Germania, 2008) - R. Uberto Pasolini
- Eşti Marlon si Brando / My Marlon and Brando / Gitmek: Benim Marlon ve Brandom
(Turcia, 2008) - R. Huseyin Karabey
- Nord / North / Nord (Norvegia, 2009) - R. Rune Denstad Langlo
- Politist, adjectiv (Romania, 2009) - R. Corneliu Porumboiu
Premii şi festivaluri: Marele Premiu al Juriului şi Premiul FIPRESCI la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes 2009, secţiunea Un Certain Regard
- Sărbătoarea fetiţei moarte / The Dead Girl’s Feast / A festa da menina morta
(Brazilia, 2008) - R. Matheus Nachtergaele

Asa ca daca ai drum prin Cluj nu uita sa dai o fuga si pe la festival pentru ati incanta placut simturile iar daca nu ajungi atunci oricum poti astepta retrospectiva ce va avea loc in vara in Bucuresti.
O singura intrebare ma macina totusi uitandu-ma pe lista partenerilor media : ce naiba cauta unii pe acolo care nu au nici in clin si nici in maneca cu ceea ce inseamna eveniment cultural atat prin genul publicatiilor cat si al targetului lor?

Iepurele fara urechi...dar de vazut

De foarte mult timp cinematografia germana se zbate pentru a crea si altceva decat filme dramatice sau ce aduc referire la istoria recenta.
Dupa succese ca "Das Leben Der Anderen" (castigator la Oscar in 2008), "Requiem" (castigatorul de la Berlin din 2007), "Gegen Die Wand" (castigator la Berlin in 2005 si al Academiei Europene in 2004) si "Auf Der Anderen Seite" (The Edge of Heaven) (castigator la Cannes in 2007 pentru scenariu) regizorii germani au ajuns sa fie catalogati ca cei mai buni creatori de drame europene.
Insa...o cinematografie puternica nu poate exista fara comedii asa ca au existat astfel de incercari din pacate deloc stralucite din punctul de vedere al publicului.
Iar poate cel mai notabil esec pe latura comediei germane se numeste "Barfuss" (film ce a sosit si in Romania) si care a fost desfiintat de catre critica dar si de spectatori.
La doar 2 ani dupa "Barfuss", in 2007, regizorul-actor al acestuia, Til Schweiger, revine in atentia publicului cu o noua incercare.
Doar ca acum...chiar reusita. "Keinohrhasen" ("Iepurele fara urechi") este una dintre cele mai bune comedii produse in spatiul germanic (si as spune european) din ultimii ani.
Filmul imbina foarte bine umorul de limbaj cat si cel al gesturilor (cred ca "the finger" apare de cel putin 20-30 de ori in film) cu un pic de romantism bine dozat.
Practic este vorba despre un fustangiu ce lucreaza la un ziar de scandal si ajunge sa faca munca in folosul comunitatii intr-o gradinita. Gradinita unde in director este o fosta cunostiinta din copilarie pe care al nostru brav erou o tot umilea.
Anii au trecut...insa evident amintirile umilintelor nu, asa ca omul are in fata o reala problema si de aici tot felul de situatii dintre cele mai amuzante ce uneori aduc aminte de comediile cu Stan si Bran (exemplu clar atunci cand directoare gradinitei se loveste cu capul de o scandura pe care calca din greseala).
Povestea romantica ce se tese pe fundalul amuzant a filmului este bine construita, usor intuitiva pe alocuri insa prezentata in asa fel incat reuseste sa nu plictiseasca publicul.
Per total "Iepurele fara urechi" este o comedie romantica simpatica, ce iti va aduce zambetul pe buze si nu te va face sa regreti timpul acordat vizionarii sale.