Iepurele fara urechi...dar de vazut

De foarte mult timp cinematografia germana se zbate pentru a crea si altceva decat filme dramatice sau ce aduc referire la istoria recenta.
Dupa succese ca "Das Leben Der Anderen" (castigator la Oscar in 2008), "Requiem" (castigatorul de la Berlin din 2007), "Gegen Die Wand" (castigator la Berlin in 2005 si al Academiei Europene in 2004) si "Auf Der Anderen Seite" (The Edge of Heaven) (castigator la Cannes in 2007 pentru scenariu) regizorii germani au ajuns sa fie catalogati ca cei mai buni creatori de drame europene.
Insa...o cinematografie puternica nu poate exista fara comedii asa ca au existat astfel de incercari din pacate deloc stralucite din punctul de vedere al publicului.
Iar poate cel mai notabil esec pe latura comediei germane se numeste "Barfuss" (film ce a sosit si in Romania) si care a fost desfiintat de catre critica dar si de spectatori.
La doar 2 ani dupa "Barfuss", in 2007, regizorul-actor al acestuia, Til Schweiger, revine in atentia publicului cu o noua incercare.
Doar ca acum...chiar reusita. "Keinohrhasen" ("Iepurele fara urechi") este una dintre cele mai bune comedii produse in spatiul germanic (si as spune european) din ultimii ani.
Filmul imbina foarte bine umorul de limbaj cat si cel al gesturilor (cred ca "the finger" apare de cel putin 20-30 de ori in film) cu un pic de romantism bine dozat.
Practic este vorba despre un fustangiu ce lucreaza la un ziar de scandal si ajunge sa faca munca in folosul comunitatii intr-o gradinita. Gradinita unde in director este o fosta cunostiinta din copilarie pe care al nostru brav erou o tot umilea.
Anii au trecut...insa evident amintirile umilintelor nu, asa ca omul are in fata o reala problema si de aici tot felul de situatii dintre cele mai amuzante ce uneori aduc aminte de comediile cu Stan si Bran (exemplu clar atunci cand directoare gradinitei se loveste cu capul de o scandura pe care calca din greseala).
Povestea romantica ce se tese pe fundalul amuzant a filmului este bine construita, usor intuitiva pe alocuri insa prezentata in asa fel incat reuseste sa nu plictiseasca publicul.
Per total "Iepurele fara urechi" este o comedie romantica simpatica, ce iti va aduce zambetul pe buze si nu te va face sa regreti timpul acordat vizionarii sale.

6 comentarii:

Sahara Penguin | 8 aprilie 2009 la 01:38

Gegen die Wand e de fapt turcesc... Realizat partial in germania, vorbit mai mult in germana decat in turca, DAR totusi un film turcesc.

Despre Barfuss - cred ca sunt unul dintre putinii spectatori care l-au gustat :) Nu e un film genial, dar mi-a placut destul de mult.

Sahara Penguin | 8 aprilie 2009 la 01:40

In fine, ca sa rectific si sa preintampin anumite reactii - Gegen die Wand e o coproductie, dar mie imi place sa-l consider turcesc. Datorita regizorului(care e si scenarist), subiectului si actorilor din rolurile principale :) (Adica sufletului filmului)

Vincent Vinyl | 8 aprilie 2009 la 10:09

Ai dreptate Sahara in legatura cu faptul ca filmul este o coproductie si tocmai din aceasta cauza il putem incadra la realizari ale cinematografiei germane plus datorita faptului ca stimatul Akin este de fapt cetatean german ce detine si nationalitate turca la fel ca si actrita principala.
Despre Barfuss....ce ai gasit interesant si placut la el?

Sahara Penguin | 8 aprilie 2009 la 12:15

Cu mine e simplu - imi place sau nu. Nu prea caut argumente pentru asta. Deja mi se pare ca folosesc criterii pre-impuse.

Mi-a placut, atat :)

Sahara Penguin | 8 aprilie 2009 la 12:17

Incercam sa zic ca Fatih Akin e totusi turc, cu toata cetatenia germana pe care o detine :) Si ca a mai facut si acel documentar care cred ca dovedeste destul de tare atasamentul fata de Turcia.

Ziceam doar ca l-as scoate din contextul "filme nemtesti". :P

Vincent Vinyl | 9 aprilie 2009 la 10:05

Ai dreptate in legatura cu "Sounds of Istanbul" ce reprezinta de fapt o intoarcere la radacini pentru Akin, lucru declarat si la Barcelona cand castiga premiul Academiei Europene pentru "Gegen Die Wand" insa din pacate nu prea poate fi scos din contextul filmelor nemtesti.
Cat despre Barfuss...da si mie mi-a placut intr-o oarecare masura si ulterior am intalnit "AE...Fond Kiss" ce mi s-a parut pe aceleasi premise dar mult mai bun.