Eugen Răescu
Isidore Isou, năcut în Botoșani este receptat de cultura franceză și cea europeană ca unul dintre cei mai excentrici și inovatori oameni de cultură pe care i-a avut spațiul european.
În România zilelor noastre, la 4 ani de la moartea acestuia, Isou este un ilustru necunoscut, o personalitate neimportantă ce nu ar putea sta niciodată de-a dreapta unui Arghezi, Goga, Sadoveanu al nostru.
Inceputa in 1947 prin lucrarea de istorie a lui Mihai Roler, in care formarea poporului roman si alte momente istorice semnificative sunt deformate grosolan in spiritul istoriografiei sovietice, cultura romana sufera un porces de transformare, reperiodizare, reperele fiind acceptate, discutate in acord cu noile tendinte ale revolutiilor cultural-stiintifice din intreg spectrul regimurilor comuniste. Procesul sovietizarii culturii romanesti pare sa continue si astazi, la 20 de ani ce ne desparte ideologic - insa nu si mental - de perioada totalitara.
În anii '60, Lettrismul și lucrăile influențate de căre Lettrism au câștigat o mare forță în Franța și au fost asociate cu miștcarea situaționișttilor și anarhiștilor, devenind o artăcare domina posterele, baricadele, chiar și hainele în așteptarea mișcăilor revoluționare din 1968. Deși păea o mișcare autoconținută neangajată în perioada de după cel de-al doilea Război Mondial, în 1968 devine subit foarte implicată în zona socială mai mult chiar decât Existențialismul sau Suprarealismul, reușind să producă transformări mai importante și relevante decât aceste douămișcări. Lettrismul, fondat la sfârșfitul anilor '40 de căre Isidore Isou a fost văzut mai degrabă la început, ca o reacție împotriva controlului dictatorial al lui André Breton asupra Suprarealismului (și a încercăilor Suprarealismului de a nega izvorul conceptual dadaist) și, Lettrismul, a fost totodatăo încercare de a reda poezia oamenilor și de a o aduce cât mai aproape de viața acestora. Isidore Isou, nascut Ioan-Istodor Goldstein, porneste intinerariul deconstructiei culturii franceze in anii 40, la Paris. In cartierul Montmarte el le povestea intelectualilor francezi ca arta si cultura franceza are nevoie de transformari. Usor arogant, mai degraba un deconstructivist, Isou incepe batalia cu metehnele culturii franceze.
În încercarea sa de a rescrie toată știința umană Isou descoperăcă evoluția oricăei forme de artă a fost caracterizatăde douăfaze: "amplic" și '"chiseling". Urmărind dezvoltarea artei poetice, Isou vede Lettrismul ca ultima fază a unui lung proces de "dătuire/chiseling" care începuse cu Baudelaire prin reducerea, în poezia sa, a narativului la anecdotă apoi Rimbaud care ignoră anecdota liniilor și a cuvintelor, Mallarmé care reduce cuvintele la sunet și spații (cu precăere în Un Coup de Des) și, în final, dadaiștii care distrug cuvântul cu totul. Isou vede la sfârșitul acestei ultime faze un început pentru un nou nivel al culturii, în care o serie întreagă de noi arte, moduri de a lucra și instituții sociale vor apărea, avându-l în centrul tuturor actelor creative pe Isou.
Eugen Rădescu (n. 1978) este politolog (specializat în relativism moral ș eticăpolitică, manager cultural, curator și teoretician. A scris pentru diferite reviste și ziare. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema "Identity Factories" al expoziței "How Innocent Is That?" si "presently i have nothig to show and i'm showing it!" la Pavilion Bucureși. A publicat cartea "How innocent is that?" la REVOLVER BOOK, Berlin, Germania. Este co-editorul PAVILION - journal for politics and culture și co-directorul Bucharest Biennale (împreunăcu Răvan Ion) și preșdinte al board-ului organizational al PAVILION UNICREDIT și Bucharest Biennale. Este profesor invitat la Universitatea Bucuresti si Universitatea Babes-Bolyai, Cluj Napoca. Locuieșe și lucrează în Bucureși.
Foto credit: Camelia Loredana Patrascu via Facebook.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu