Am mazgalit tzipete pe o foaie de hartie,
Am cocolosit foaia si am aruncat-o intentionat cat mai departe de sufletul meu…
A cazut usor jos in celalalt colt al liftului.
Ciudat cum departarile interioare si apropierile fizice se atrag,
Cum forta cu care am aruncat hartia s-a transformat intr-o lejeritate nefireasca.
Dar ce zic ciudat,
Mai degraba firesc intr-o lume ca a noastra..
Nici nu stiu de ce,
Degeaba..as putea zice.
Sper ca… dar mai bine lasa
Sterg tot.. n-am aruncat hartia cocolosita!
N-am mazgalit,
N-aveam cum sa inventez tzipete
Sau motive.
Doar am visat, Nu s-a intamplat nimic… NIMIC.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu