Noul val ceh si slovac din anii ´60 - 27.11

Amatorii de film bun sunt invitati la o noua proiectie in cadrul ciclului de filme dedicat Noului Val Ceh si Slovac din anii ´60 ai secolului al XX-lea,
finantat de Ambasada Ceha din Bucuresti,

Petrecerea si invitatii
(Cehoslovacia, 1966, regia: Jan Němec, titluri engleze)
Unde: Cinema Muzeul Taranului Roman
Cand: Vineri, 27 noiembrie, ora 18:30

Filmul va fi precedat de o prezentare a asa-numitei "Tendinte Intelectuale"
din cadrul Noului Val Ceh si urmat de un Q & A.

Intrarea libera 
 

Filmul în care președintele comunist cehoslovac de atunci, Antonín Novotný, a găsit o profunda jignire la adresa "maiestatuoasei" sale persoane, prezinta forma neobișnuită a documentarii unui eveniment social autentic. Un grup de sapte persoane sunt invitate la o serbare organizata de o persoană importantă, dar niciodata specificată. In timp ce strabat o padure, cei sapte sunt atacati de un "comando" cu apucaturi politienesti, dominat de figura ridicola si impertinenta a unui individ infantil și insidios numit Rudolf. "Prizonierii" accepta in mod surprinzător poziția umilitoare și mai târziu politețea slugarnica a acestuia, in momentul in care primesc o notificare "oficiala" că totul a fost o glumă. Organizatorul misterios al serbarii, surprinzator de apropiat de Rudolf, inaugureaza in stil mare evenimentul care ar trebui sa semene cu o "petrecere dintr-un castel de pe maulul unui lac". Dar dispozitia amfitrionului degenereaza brusc in momentul in care unul dintre invitati reuseste sa "evadeze". Gazda interpreteaza acest lucru ca pe o insultă personală. Toți oaspeții, insotiti de caini de vanatoare, pleaca in cautarea "evadatului", spre a-l readuce acolo unde ii este locul, intrucat el a încălcat regulile societății, asadar structura de colaborare reciprocă, vinovăție și indiferență. 

Cu personajele (individul ipocrit si las care, mai tarziu, se defineste drept purtător de cuvânt al intregului grup, casnica obosita si superficiala care nu va pregeta sa-si renege soțul atunci cand acesta, prin fuga sa, "tradeaza" confreria, doua tinere "vesele", dar cu un interior omenesc purt si simplu vid) facem cunostinta chiar scena introductivă, un "picnic în lunca" in care "oaspeții" se comporta ca si cand intre ei nu ar exista niciun fel de legaturi reciproce, fiecare vorbește și isi trăiește propriul monolog și se vede numai pe sine. Participanților le sunt distribuite roluri precum la festivitățile oficiale, in stilul pamfleturilor de natura moral-sociala din anii 60: "Cel care nu este de acord", "Regentul", "Activistul", "Raționalistul", "Democratul" etc. De exemplu, "Regentul" vorbește pe un ton care combina bonomia de "Mare binefăcător" cu o autoritate dictatoriala de temut. Filmul excelează prin simplitatea de stil și poetica specifica aujtoprului, absurditatea de natura kafkiană si tendintele de abstractizare și generalizare. Arta lui Němec creaza o sinteză distinctă a trei sugestii: suprarealismul, influenta lui Kafka și aceea a lui Dostoievski). Dintre diferitele teme abordate aici, relevante sunt în principal două: aceea a teritoriului imaginar delimitat din care nu se poate ieși si ale carui granite nu trebuie depășite, respectiv aceea a reactiei colective a oaspeților de la masa, atunci cand afla că unul dintre ei nu este așezat pe locul "lui". Celebra parabolă tragicomică a lui Jan Němec exceleaza printr-o expresivitate minimalista și discută diferitele mecanisme mascate ale puterii. Iar concluzia propusa este de-a dreptul socanta: daca nu esti de acord, n-are rost sa-ti exprimi opinia. Este suficient (poate chiar mult mai bine) pur si  simplu sa te ridici si sa pleci.