O zi!


*detalii despre poza la finalul post-ului.

Este sambata. Este 1 noiembrie si ceasul de la laptop arata 16:39 (iubesc tehnologia astazi). Sunt in parc si afara este cald. Am o senzatie de bine cum n-am mai avut in ultimul timp. Am uitat de absolut toate lucrurile care ma deranjau si pur si simplu am alunecat pe o panta linistita si chiar nu vreau sa ma opresc. In urechi imi suna o melodie pe care o iubesc si pe care n-am mai auzit-o de mult timp si pe care o gasesti mai jos.
Am pornit destul de tarziu cu intentia de a face un pic de shopping. Am ajuns la Unirea si dupa ce am petrecut ceva timp pe acolo (trebuie sa-mi iau musai un ceas desi imi place ca numai sunt atat de dependent de curgerea orelor) am iesit si m-am gandit sa ajung "acasa" la Carturesti. Am pornit pe jos si cumva pana la Universitate tot uitandu-ma la cladiri si oameni si parand poate ca un excursionist am uitat de absolut tot. Norii de deasupra Bucurestiului s-au disparat si soarele a aparut. Un soare de toamna frumos care a luminat amiaza. Iar pana la semaforul de la Scala deja zambeam...al meu ipod gasise o melodie care m-a facut sa ma simt foarte bine. Iar natura pare sa rezoneze cu aceasta stare pe care o am. Ajuns la Carturesti am inceput sa va vad ce pot achiziona si in scurt timp m-am trezit in mana cu 4 carti (Melania Mazzucco - Numele ei este Viata aflata in promotie chiar, cea mai noua aparitie Nick Hornby - Slam - autor pe care l-am descoperit datorita Crinei si careia ii multumesc pentru asta, noutatea editurii Trei de la Eric Fottorino - Sarutari de Cinema la a carei lansare in prezenta autorului sper sa si fiu dar si cea de care aproape uitasem insa ma bucur ca mi-am reamintit de ea si anume cutremuratoarea "Scafandrul si Fluturele" a lui Jean-Dominique Bauby).
Dupa ce le-am achitat m-am gandit sa ma duc in parcul Icoanei care este in apropiere si asta pentru ca nu mai fusesem de mult acolo.
Acum stau pe o banca, in parc sunt iubiti, sunt copii, sunt batrani, sunt oameni cu ale lor patrupede la o plimbare si este liniste. Sonique imi incanta urechile iar eu scriu acest post. Este cald, este bine si este frumos. Parca Bucurestii au adormit si toti locuitorii s-au linistit, s-au calmat, s-au apucat sa se incante si sa iubeasca.
Doamne cat am scris! Nu stiu daca va interesa pe cineva ceea ce scriu eu aici dar poate o fac si din dorinta de a nu uita senzatiile de acum. Senzatia de liniste, zambetul pe care-l arunc celor care trec pe langa mine si isi arunca privirea inspre mine...uite mai devreme o domnisoara careia i-am zambit mi-a intors zambetul. Se poate sa zambim si sa fim relaxati si poate ar trebui s-o facem mai des.
Gata...ahh inca ceva e o zi frumoasa, nu perfecta asta ar insemna ca EA sa ma sune si numele si numarul sa-i apara pe ecranul telefonului meu insa deja cer prea multe.
Gata de data asta ma intorc la bucuria pe care o am acum si anume la relaxare insa inainte de a face asta iti ofer melodia care ma bucura acum : Sonique - Sky. Sper sa te incante!



*poza este gasita pe Google si apartie unei domnisoare pe nume Andreea al carei blog il poti gasi aici sper sa nu se supere ca am imprumutat poza.

5 comentarii:

Andreea | 2 noiembrie 2008 la 18:06

mi-a placut postul, a venit ca o continuare dupa ziua petrecuta la tara, la bunica mea. mi-a placut si melodia, nici eu n-o mai ascultasem de mult, acum mi-am dat seama.

nu ma supar, a fost chiar o surpriza placuta. ma bucur ca-ti place.

Vincent Vinyl | 4 noiembrie 2008 la 16:33

imi place si ma bucur ca si tie ti-a placut. si ce este cel mai interesant este ca aceasta zi a adus cu sine si o continuare la care chiar nu ma asteptam.

Andreea | 4 noiembrie 2008 la 22:33

a sunat EA?;)

Vincent Vinyl | 5 noiembrie 2008 la 07:34

din pacate nu. ar fi transformat totul intr-o zi perfecta si nu stiu daca era chiar momentul.
in schimb am facut o "descoperire" noua...si asta doar deschizand ochii si uitandu-ma mai atent in jur.

Andreea | 5 noiembrie 2008 la 17:40

nice:)