Sopranistul Fabrice de Falco vine la Bucuresti

Noul Farinelli al muzicii clasice, sopranistul Fabrice di Falco aduce in premierǎ in Romania melodiile afro-caraibiene ale lui Montsalvatge, “Canciones Negras", la Ateneul Roman, in Sala Mare, duminica 17 aprilie, la orele 19h00. Acompaniat la pian si orgǎ de Ian Hockley, Fabrice di Falco va aduce un omagiu « aux anges d’église », interpretii masculini cu voce de femeie si cunoscutului gen baroc sud-american, totul in cadrul unui concert simbolic excepţional.

Din  programul eclectic al serii fac parte arii de muzicǎ barocǎ, muzica “castratilor”- pana la "Divas ou Divo ", repertorii muzicale din Teatrele de Operǎ, dar şi melodii afro-americane cantate in mod normal de contratenori. 

Fabrice di Falco « Cine poate rezista unui barbat care canta asemenea unei femei? », The New York Times

Calitatea timbrului vocal pur a fǎcut din sopranistul Fabrice di Falco, originar din Martinica, moştenitorul tradiţiilor sale natale. In 2004, acompaniat la clavecin de Aline d'Ambricourt, a cantat pentru Maiestatea Sa Regina Danemarcei la Palatul Fredensborg (2004) şi pentru Majestatea Sa Sultanul Sultan Qaboos bin Saïd alǎturi de orchestra din Oman.
Electismul programelor sale muzicale, de la baroc la jazz, trecand prin comedia muzicalǎ, au fǎcut din el un star, accesibil unui public larg.

Fabrice Di Falco este o voce intriganta in comparaţie cu modelele obişnuite. Cu o voce care aluneca straniu de la bariton la soprana, se simte la fel de bine cantand Bach sau jazz cu saxofonistul Manu Dibango. "Am fost şocat de diferenţa dintre aspectul fizic şi vocea sa cristalina şi acuta," a reamintit Jaroussky. "Avea acea figura frumoasa si androgina si o voce precum Barbara Hendricks. De indata ce l-am auzit, am avut sentimentul ciudat ca pot si eu sa fac asta. Am ştiut de indata ca era ceea ce voiam sa fac cu viaţa mea. "

Ian Hockley

In timpul scolarizarii sale la Conservatorul din Birmingham, a studiat orga cu David Saint şi clavecinul cu David Ponsford.

A studiat, de asemenea, orga timp de doi ani la Catedrala Mitropolitana Saint Chad şi apoi a inceput un al treilea ciclu de doi ani la Universitatea din Birmingham, unde se va specializa şi va incheia cu o diploma de  master in claviatura baroca franceza şi muzica corala. In 1989 a caştigat Hurford / bursa de studii Forsyth, acordata de Collège Royal des Organistes pentru continuarea studiilor in Europa, unde si-a incheiat studiile pentru orga cu Annette Goerke.

Este posesorul unor diplome de la Trinity College of Music şi Collège Royal des Organistes.

Program
Concerto in A minor
(partea intai) BWV 593                           - Vivaldi (aranjament de Bach)

Salve Regina                                          - Pergolesi

Gigue Fugue                                          - BACH

Castratii, “Divele Teatrelor de Opera”

Cold Song                                        - Purcell

Ombra fedele anch' io                      - Riccardo Broschi (fratele castratului Farinelli)

Gia Dagli Occhi                               - Mozart  (Extras din opera Mitridate re di Ponto, aria lui Farnace)

Que me fait à moi la richesse (romance du Mozart Noir)   - Saint-George

A blade of grass                                       - Keith Emerson

Root Beer Rag                                          - Billy Joel

Castratii secolului al XX-lea sau Sopranisti/Contra-tenor

“Cinco Canciones Negras”                       - Xavier Montsalvatge

Vocile masculine cu timbru feminin

Chiar dacǎ ultimul interpret castrat, Alessandro Moreschi, a murit la inceputul secolului XX şi singurele amintiri sunt cateva inregistrǎri din 1902 şi 1904 ale vocii lui, aceastǎ muzicǎ incǎ ne fascineazǎ. Astǎzi  intalnim soprane sau mezzo-soprane, precum Cecilia Bartoli, contratenori, ca Philippe Jaroussky şi pe  sopranistul din Martinica Fabrice di Falco.

Sopranisti si castratiCastratii erau interpreti emasculati in vederea conservarii registrului vocal feminin sau de copil (soprano sau contralto), dar in acelaşi timp beneficiind de un volum sonor de adult. Foarte rǎspandiţi in Italia şi Spania, castraţii inlocuiau in secolul al XVI-lea femeile, care nu aveau voie sǎ cante in bisericǎ. In secolele XII şi XII, castraţii trec la teatru, unde cunosc un succes trimfator  şi sunt primiţi la toate curţile europrene. Ariile prezentate de Fabrice di Falco (Haendel, Purcell) fac parte din aceea epocǎ. Ultimul castrat prezent pe scena teatrului a fost Velutti, interpretul preferat al lui Rossini, in Scala, spectacol care s-a produs panǎ in 1829.

Astǎzi, sopranistul abordeazǎ o gamǎ adresatǎ sopranelor, in opoziţie cu haute-contre, care are o voce similarǎ cu un alto sau un contralto. Specificitatea sopranistului constǎ in facilitatea sa de a trece de la registrul vocii de piept (cea mai naturalǎ şi cea mai puternicǎ) la vocea de falsetto (care corespunde vocii de cap la femeie). Fabrice di Falco posedǎ corzi vocale lungi şi fine care ii permit sǎ aiba o voce rotundǎ, bogatǎ in armonice, navigand intre notele grave si inalte ale mezzo-sopranelor.