In contextul actual al naturii schimbatoare a economiei, societatii si culturii—situatii care sunt adesea numite “vremuri precare” — artistii trebuie sa isi negocieze adesea pozitii riscante, teritorii contestate, ori situatii in care activitatea culturala interactioneaza sau ofera un contrapunct la conditii de flux. in cadrul acestui context, Bucharest Biennale 5 reliefeaza creatia unor artisti al caror portofoliu nu consta neaparat in situatii evidente, ci mai degraba in strategii investigative, indirecte sau informale, care poseda propria lor forma de putere.
Prin natura sa, lucrarea analitica este lenta in creare, exprimand rezistenta atat vitezei si caracterului schimbator al lucrurilor cat si sentimentului de instabilitate care invadeaza traiul cotidian. Actiunea de cautare, dezvaluire si prezentare a lucrurilor aflate aparent/la suprafata – o activitate care a fost sustinuta de Internet ca un spatiu in care artistii pot cauta mai activ informatia care «lipseste sau este ascunsa» - defineste maniera in care multi artisti lucreaza astazi. Pe de-o parte, aceasta poate fi o zvonistica, secretele fiind dezvaluite prin seductie ori manipulare, sau ideile care sunt comunicate sau alterate de vreun fel prin transmitere; pe de alta parte, poate fi privita drept slefuirea unor istorii specifice, de la civic la personal, care produce un tip de «cunoastere» aparte, care nu este neaparat despre nostalgie si nici narativa, ci mai degraba despre prezentarea unei perspective complexe si contemporane a vietii. Proiectele artistilor pentru spatii si contexte din Bucuresti vor atinge o varietate de surse si locatii, ca o maniera de reimprospatare a dialogului in jurul subiectelor mai vechi, re-imaginarea unor narari specifice, sau pot sugera unele noi.
Adesea, artistii se sustrag sistemelor existente ca o modalitate de a raspunde contextelor sociale si politice care sunt mai putin previzibile. Modul lor de a lucra reflecta o practica care este mai «evolutionista, dinamica si receptiva, greu de definit, esentiala pentru situatii care se schimba rapid sau nu sunt inca pe deplin intelese». Pentru unii artisti, lucrul cu structuri informale inseamna munca impreuna, pentru altii, inseamna dezvoltarea de abordari ce sunt distinct personale si individuale. Implementarea strategiilor informale este ceva de rezonanta intr-un oras precum Bucurestiul, printre altele, unde sisteme mai formale nu par sa sustina neaparat practica de arta experimentala.
In termeni de format, Bienala va fi dezvoltata in jurul unui numar de proiecte comisionate, ce se vor desfasura in locatii identificate, precum Pavilion dar si in alte medii/locatii educationale, academice, si in mod ideal, locatii publice si spatii deschise, cum ar fi pietele publice, panourile publicitare, ecranele mass-media si vitrine. in timp ce artele vizuale formeaza miezul Bienalei, alte discipline precum literatura si filmul vor fi introduse in programul general oferind un format care presupune o "expozitie" la deschidere, dar care, de asemenea, se dezvolta dinamic pe durata bienalei.
Programul educational se va manifesta in BB5 prin crearea de "spatii de gandire" in modul in care atat expozitia cat si programele publice sunt puse impreuna. Programul Bienalei va starni curiozitatea publicului si un angajament prin diferite mijloace: componente care evolueaza in timp sau care se bazeaza pe ideea de repetitie; moduri de angajament care sunt atat formale cat si informale in structura; conectivitate cu alte discipline; implicarea pe termen lung a artistilor prin intermediul unor relatii specifice cu institutiile partenere, alaturi de elementele de surpriza si joaca, in plus fata de evenimentele mai mult bazate pe teorie; si evenimente si proiecte publice.
Notiunea de informal se contureaza pe strategiile existente evidente in Bucuresti, si este o componenta clara a programului Free Academy desfasurat in Pavilion UniCredit: ”Ceea ce face diferenta intre sistemul formal propus de reteaua oficiala a puterii de stat prin minister si educatia informala, propusa de proiectul Free Academy, este crearea a ceea ce apare in discursul educational ca un «cetatean activ» - acel tip de cetatean care participa in dezbaterea sociala, care este un agent al schimbarii, care propune termenii de dezvoltare, care are atitudinea, resursele si competentele pentru a se implica. » (Eugen Radescu)
Privitor la relatia artei contemporane cu tema de mai sus, pot fi consultate diverse referinte, printre care: textul lui Hal Foster, “Precarious: Hal Foster on the art of the decade”, Artforum International Magazine, December 2009; Open 17, A Precarious Existence. Vulnerability in the Public Domain, SKOR | Foundation for Art and Public Domain, Amsterdam, The Netherlands, 2009; Human Condition: Empathy and Emancipation in Precarious Times, Kunsthaus Graz, Universalmuseum Joanneum, Graz, Austria, June-September 2010. (Anne Barlow)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu