O prezentare de Mihai Lukács
Marți, 25 iunie, 19.00
Salonul de proiecte vă invită la cea de-a doua prezentare publică, susținută de Mihai Lukács, pornind de la Colecția de imagini Mihai Oroveanu.
Un studiu al lui Gheorghi Plehanov din 1898, Rolul personalității în istorie, pune bazele criticii cultului personalității în lumea socialistă atacând frontal opinia populistă conform căreia eroii individuali fac istoria.
Prezentarea pornește de la premisa că reprezentarea evenimentelor din trecut poate funcționa, în mod brechtian, ca un instrument de înțelegere a situațiilor actuale, prin distanțarea adusă de istoricizare și de trecerea timpului. Investigarea unor povești din trecutul uitat (anii 1950-60) ne determină să devenim conștienți de propria condiționare istorică și să acționăm în consecință. Granița dintre un trecut mitologizat, cu eroi și monștri, și un trecut „Real” nu este ușor de stabilit, iar în aparență arhiva fotografică nu pare să ne ajute prea mult, dar această separare poate genera o dezbatere fertilă, mai ales în ceea ce privește politicile (post)memoriei.
Imaginile care ne vorbesc despre cultul personalității nu ne promit să oprească timpul în loc. Prin familiaritatea lor ele ne arată limitele constructului ideii de istorie liniară producătoare de narațiuni neîntrerupte. Tuchē, accidentul subiectivității sau ocazia particulară a fotografiei, este acel rest care îi scapă lui Plehanov și care poate prevedea mersul istoric. Personalitățile, fie că vorbim de Gheorghe Gheorghiu Dej, de Ana Pauker sau tânărul Ceaușescu, sunt conștiente de rolul lor istoric. Prin fotografiere, ele nu se fixează ca obiect sau subiect, ci sunt mai degrabă subiecți care se preschimbă în obiecte. Ele experimentează astfel o micro-versiune a morții lor și își anticipează statutul de spectre destinate să bântuie.
Postmemoria anilor 1950-60 e legată de trecut nu prin amintire ci printr-o investire imaginativă, prin proiecție. Trăim cu acele memorii dominante, cu acele amintiri ale unor evenimente tragice care au avut loc înainte ca noi să ne naștem. Ele riscă să ia locul propriilor noastre amintiri legate de evenimentele pe care le trăim, amintiri ce par palide și firave prin comparație. Această întoarcere transgenerațională a cunoașterii și a experienței întrupate poate avea loc printr-un mediu alchimic – acel mijlocitor unic al morții, acel objet investit politic de care depinde dorința – fotografia.
Mihai Lukács (n.1980) este regizor de teatru, cercetător/artist, teoretician. Lukács este doctor în studii de gen comparate al Universității Central Europeane din Budapesta cu o teză despre isteria masculină a regizorilor moderniști Stanislavsky, Meyerhold și Artaud. Ultimele sale practici performative vorbesc despre contraistorii locale și cercetarea afectivă a arhivelor (All I Want for Bucharest is an Earthquake, București, 2019; Arhiva Afectivă Sahia, București, 2019; Cultul Personalității, București, 2018; The Jester; or How to Embody the Archive, Hong Kong 2018; De ce dezastrele aleg marile orașe, București, 2016), relația dintre romi și gagii (Kali Tras/Frica neagră, București 2018; Bambina, regina florilor, București 2017; albastru/portocaliu, București 2017; Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?, București 2017; Gadjo Dildo, București 2015; Sara Kali - The Dark Madonna, Viena 2014), umilire publică (Public Humiliation #1-3, Viena 2013; Like a Bit of Luggage, 2013; PRIMVS, Hanovra 2014; Public Art Humiliation, București 2015), eliberare sexuală (Queer Worker, Viena 2013; Queercore, București 2012; Jehanne Unscharf, București/Hanovra 2012), credință și excludere (Enoria Procleților, București 2015; Liturghia Sfântului Haralambie, Stuttgart 2014), evacuări forțate și lipsa adăpostului (La Harneală, București 2014; Semne pentru PAFA, Cluj 2013) și în general despre inegalitate, rezistență și intersubiectivitate.
-----
Salonul de proiecte este un program axat pe cercetare și producție, promovând arta contemporană din România prin realizarea de expoziții, publicații, prezentări și dezbateri care o plasează în dialog cu contextul regional și internațional. Salonul de proiecte a fost fondat în 2011 în cadrul MNAC Anexa, iar din 2016 funcționează ca centru independent de artă contemporană în Palatul Universul, București.
Echipa: Alexandra Croitoru, Magda Radu, Ștefan Sava
Salonul de proiecte
Palatul Universul, Corp B, Etaj 1
Ion Brezoianu 23 – 25, București, România
Joi – Duminică / 15.00 – 19.00
www.salonuldeproiecte.ro
http://www.facebook.com/
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu