Secţiunea Focus
din acest an se axează pe viaţa şi filmele lui Rainer Werner Fassbinder,
comemorând 30 de ani de la moartea celebrului regizor – moarte considerată de
mulţi critici şi istorici ca marcând sfârşitul Noului Cinema German. La această
comemorare, Ro-IFF este singurul
festival din România care îl omagiază anul acesta pe celebrul cineast german,
aflat anul acesta în atenţia marilor festivaluri ale lumii.
Deşi cariera sa
artistică a durat mai puţin de 15 ani, Fassbinder a terminat 40 de lungmetraje,
două seriale de televiziune, trei scurtmetraje, patru producţii video, 24 de
piese de teatru, patru piese radio şi a jucat în 36 de roluri de film. Pe lângă
regie, Fassbinder scria, filma, compunea muzica, era scenograf, monteur şi
producător. Filmele sale se nasc dintr-o dorinţă de a provoca şi a şoca, dar şi
dintr-o energie creativă fenomenală, ce coexistă cu un libertinism
aut-distructiv. Atât personalitatea, cât şi filmele sale sunt controversate,
lucru ce nu-l fac pe Fassbinder să fie privit ca personalitatea centrală a
Noului Cinematograf German. Din creaţia extinsă a faimosului regizor, Ro-IFF
prezintă două filme foarte apreciate şi premiate – Căsătoria Mariei Braun (Die
Ehe der Maria Braun / The Marriage
of Maria Braun, 1979) şi Secretul
Veronikăi Voss (Die Sehnsucht der
Veronika Voss / Veronika Voss,
1981) –, dar şi două filme mai puţin
cunoscute, care vor fi, fără îndoială, apreciate de cinefilii cunoscători şi nu
numai: Disperare (Despair – Eine Reise ins Licht / Despair, 1978) şi Vreau doar să mă
iubeşti (Ich will doch nur dass
ihr mich liebt / I Only Want You to Love Me, 1976).
Căsătoria Mariei Braun este un film ce a fost interpretat de numeroşi critici ca fiind o alegorie,
o metaforă a evoluţiei Germaniei grefată pe destinul tragic al personajului
principal, Maria Braun, o femeie care se chinuie să supravieţuiască anii de
după război. Filmul a câştigat numeroase premii în Europa şi SUA, atât pentru
regie, cât şi pentru interpretarea memorabilă a actriţei Hanna Schygulla
(printre altele, distinsă cu Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin).
Secretul Veronikăi Voss are ca intrigă întâlnirea dintre reporterul sportiv Robert Krohn şi fostul
star UFA, Veronika Voss, o femeie atrăgătoare, interesantă, dar totodată
misterioasă. Robert devine iubitul ei, încercând în acelaşi timp să-i descopere
secretul. Filmul a fost premiat în Germania (Ursul de Aur la Festivalul de la
Berlin) şi a câştigat International Critics' Award la Festivalul de la Toronto. Imaginea
uluitoare a filmului arată admiraţia lui Fassbinder faţă de cinematograful
clasic hollywoodian, în special filmele lui Douglas Sirk. Filmul este
sofisticat şi creează o uşoară senzaţie de artificialitate, ca şi restul
peliculelor din ultimii ani de viaţă ai lui Fassbinder. Astfel,
artificialitatea devine un instrument de exprimare a alienării.
Disperare este
unul din cele trei filme ale lui Fassbinder vorbite în limba engleză. Bazat pe
un roman de Vladimir Nabokov (adaptat de Tom Stoppard), pelicula spune povestea
lui Hermann Hermann, un emigrat rus, un magnat al fabricilor de ciocolată, ale
cărui căsnicie şi afacere au început să scârţâie. Fabrica este aproape de
faliment, iar soţia vulgară este cronic infidelă. El îşi construieşte un plan foarte
elaborat pentru a obţine o nouă identitate, în speranţa că acest lucru îl va
elibera de toate grijile. Adaptarea lui Rainer Werner Fassbinder, selecţionată
în competiţia de la Cannes, are loc în anii ’30, pe fondul creşterii în
popularitate şi putere politică a naziştilor.
Vreau doar să mă iubeşti ilustrează lupta lui Peter în încercările
disperate de a câştiga dragostea celor apropiaţi. Filmul reprezintă chiar
reflecţia autorului asupra propriilor dorinţe de iubire din perioada copilăriei
şi adolescenţei. Iniţial, filmul a fost realizat pentru televiziune, ca mai
apoi, să fie restaurat pentru cinema de către Bavaria Atelier.
Ro-IFF prezintă, în aces an, în cadrul secţiunii 2 x 3, câte trei filme semnate de doi reputaţi
regizori europeni: Judit Elek şi Radu Gabrea.
Judit Elek este una
dintre cele mai experimentate regizoare maghiare. Absolventă din 1955 a Academiei de
Arte Teatrale şi Cinematografice din Budapesta (unde a fost singura femeie
admisă), ea face parte, alături de alţi regizori marcanţi, precum István Szabó,
din „noua generaţie” de cineaşti maghiari ai anilor ’60. Unul
dintre primele sale filme, Ziua Mariei (Mária-nap / Maria’s
Day, 1984) a fost selecţionat în cadrul secţiunii caneze „Un Certain Regard”. Pentru documentarul Cât trăieşte un om (Meddig él az ember? / How Long Does a Man Live?, 1967) a Premiul Special al Juriului la
Festivalul de la Locarno. Cineastă foarte apreciată în ţările francofone, Judit
Elek deţine, din 1987, râvnitul titlu de „Chevalier dans l’Ordre des
Arts et des Lettres”, acordat de Ministerul Culturii din Franţa. Regizoarea va fi prezentă la Bucureşti
pe toată durata festivalului. Ziariştii care doresc să discute cu Judit Elek
sunt rugaţi să ne scrie pe adresa press@ro-iff.ro.
Filmul Întoarcerea (Visszatérés / Retrace),
o coproducţie Ungaria–România–Suedia din 2011, va deschide ediţia de anul
acesta a festivalului. Acţiunea are loc în România, în vara anului 1970, în plin regim Ceauşescu. Katherine (40
de ani) se întoarce în locul în care s-a născut, în
Transilvania, pentru prima dată de când a
emigrat, cu tatăl ei, după al Doilea Război Mondial. Filmul
va fi proiectat în prezenţa regizoarei, a directorului de imagine, László Berger, şi a line producer-ul Zsolt
Páll, pe 27
septembrie 2012, de la ora 18:30, la Cinemateca Union (Sala Paul Călinescu).
Un alt film de Judit Elek prezentat în cadrul
festivalului este Amintirile unui râu (Tutajosok / Memories of a River, 1990). În
Tiszaeszlár, tânăra Solymosi Eszter dispare înaintea Paştelui Evreiesc, iar
sătenii răspândesc zvonuri despre o crimă ritualică. Filmul a primit Marele
Premiu în cadrul Festivalului Internaţional al Femeilor Regizor de la Créteil
şi Premiul Juriului Ecumenic la Festivalul de la Montreal.
Ultimul film de la Ro-IFF realizat de Judit
Elek este Ziua Mariei, selecţionat în secţiunea „Un Certain Regard” a
Festivalului de Film de la Cannes din 1984. Acţiunea, plasată în 1866, prezintă
o poveste dramatică despre dragoste şi moarte.
Radu Gabrea este Doctor în
Comunicaţii Sociale la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve, Belgia. Cu
filmul său de debut Prea mic pentru un război atât de mare
(1969) a primit premiul Leopardul de Bronz
la Locarno în1970. A realizat, în 1971, primul serial de televiziune
românesc, Urmărirea. În 1973 a
regizat Dincolo de nisipuri film modificat
de cenzură şi lansat cu masive tăieturi şi transformări impuse de conducerea de
atunci a ţării. După aceste intervenţii şi, mai ales, în urma conflictului
direct cu şeful Statului, regizorul se stabileşte în Germania, ţara de origine
a mamei sale. Filmul a fost interzis în România până în 1990, dar a fost
prezentat la Cannes, în secţiunea paralelă „Quinzaine des Realisateurs”, în 1974
(„Cel mai important film românesc al anilor ’70”, după Mira şi Antonin Liehm,
UCLA Press, Los Angeles). În Germania realizează câteva filme extraordinare,
precum cele trei incluse în programul Ro-IFF. S-a întors în România după 1989, unde
şi-a continuat cariera realizând atât lungmetraje de ficţiune, cât şi
documentare.
Nu te teme, Iacob! (Furchte dich nicht, Jakob! / Fear Not, Jacob!) este povestea unei transformări
uimitoare a unui om alienat într-un om ferm şi hotărât, o schimbare cu atât mai
extraordinară în contextul antisemitismului obiectiv şi internalizat.
Înfruntându-şi soarta în mod direct, Leiba, personajul principal, simbolizează
evreul modern. Filmul este o adaptare după nuvela lui I. L. Caragiale O făclie de Paşti.
Un bărbat ca EVA (Ein
Mann wie EVA / A Man Called Eva, 1984) este un film complex semnat de Radu
Gabrea. Faptul că Eva Mattes interpretează rolul principal, inspirat de regretatul
mare regizor german Rainer Werner Fassbinder, reprezintă unul dintre atuurile
acestui film. În primul rând, Eva Mattes reuşeşte în mod surprinzător să arate,
să vorbească şi să se mişte asemenea lui Fassbinder; în al doilea rând, actriţa
conferă filmului o complexitate psihosexuală ce se potriveşte perfect cu
bisexualitatea torturantă a lui Fassbinder. Energia din spatele filmului,
remarcabil prin onestitate, şi a regizorului este reprezentată de jocurile
sexuale de putere, în timp ce figura lui Fassbinder, chinuită de gelozie, cât şi
crudele sale capricii îi întorc unul împotriva celuilalt pe prieteni, iubiţi şi
actori, cu consecinţe dezastruoase. Filmul va fi proiectat, în prezenţa
regizorului, pe 27 septembrie 2012, de la ora 20:30,
la Cinemateca Union (Sala Paul Călinescu).
Rosenemil (coproducţie Germania-Franţa-Elveţia-România, 1993) este bazat pe un
roman de Georg Hermann şi are acţiunea plasată în Berlin, la răscrucea dintre
veacuri. Protagonistul filmului, Emil, îşi câştigă traiul vânzând romane
ieftine de dragoste la colţ de stradă. Încă de mic, Emil avea ochi numai pentru
doamne şi din acest motiv intra deseori în bucluc. Într-o zi predestinată din
1903, el întâlneşte două femei atrăgătoare, amândouă practicând „cea mai veche
meserie din lume”, deşi operează în cercuri sociale foarte diferite.
Preţul biletelor de intrare la Ro-IFF este de 5 lei, pentru
Sala Union (Paul Călinescu) a Cinematecii Române, şi de 7 lei, pentru
Sala Horia Bernea a Muzeului Naţional
al Ţăranului Român. Proiecţiile din Club Fabrica au intrarea liberă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu