Joi, 20 decembrie, şi sâmbătă, 22 decembrie, de la ora 19:00, la Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Str. Eforie nr. 2) va fi prezentată a doua sesiune din cadrul programului „Avangarda revizitată. Avangarda europeană (1919-1939) în Arhiva Naţională de Filme a României” (concept şi viziune curatorială: Igor Mocanu).
Ediţia I
Artişti: Germaine Dulac, Louis Delluc, Fernand Léger, Dudley Murphy, George
Antheil, Man Ray, Abel Gance, Francis Picabia, René Clair, Marcel Duchamp,
Salvador Dalí, Luis Buñuel, Erik Satie.
Sesiunea a II-a: 82 de ani de la premiera filmului VÂRSTA DE AUR de Luis
Buñuel
20 şi 22 decembrie, ora 19:00, Cinemateca Eforie
Programul celei de-a doua sesiuni:
SURÂZĂTOAREA DOAMNĂ BEUDET / LA SOURIANTE MADAME BEUDET
Franţa, 1922 / a/n / Dramă, film mut
R: Germaine Dulac
Scenariul: Denys Amiel, André Obey
Imagine: A. Morrin, Maurice Forster, Paul Parguel
Producători: Charles Delac, Marcel Vandal
Cu: Germaine Dermoz, Alexandre Arquillière, Jean d’Yd, Yvette Grisier,
Madeleine Guitty, Raoul Paoli, Armand Thirard
VÂRSTA DE AUR / L’ÂGE D’OR
Franţa, 1929 / a/n / Film de ficţiune, sonor
R: Luis Buñuel
Scenariul: Luis Buñuel, Salvador Dalí, Marchizul de Sade
Producător: Contele de Noailles
Imagine: Albert Duverger
Cu: Gaston Modot, Lya Lys, Caridad de Laberdesque, Max Ernst, Josep Llorens
Artigas, Lionel Salem, Germaine Noizet, Duchange, Bonaventura Ibáñez, Marie
Berthe Ernst, Paul Éluard
Prezentări filme (texte de Igor Mocanu):
SURÂZĂTOAREA DOAMNĂ BEUDET
Considerat primul film feminist din istorie, SURÂZĂTOAREA DOAMNĂ BEUDET
prezintă povestea unui cuplu de provincie, aflat între două vârste şi ale cărui
zile se scurg, una după alta, pe acelaşi calapod cotidian al rutinei. Ea este
preocupată de cultură şi are o viaţă interioară extrem de bogată, el este
absorbit de afaceri, speculaţii financiare, întrerupte de câteva ori pe zi de
gestul reflex de a duce la tâmplă un pistol descărcat şi de a se juca de-a
sinuciderea. Viaţă tipică de cuplu burghez tipic. Până într-o zi când ea
plasează în pistol un glonţ adevărat. Numai că, de data aceasta, Domnul Beudet
îl îndreaptă către ea. Şi trage. Glonţul trece pe lângă umărul Doamnei Beudet.
El îşi dă seama că nu poate trăi fără ea. Dar nu povestea este elementul
esenţial care plasează filmul în avangarda cinematografică, ci montajul
insolit, supraimpresiunile, prim-planurile, colajul, fragmentarea şi, de ce nu,
momentele comice negre.
VÂRSTA DE AUR
Plasat, de către teoreticieni precum Allen S. Weiss, undeva la intersecţia
dintre semnul scorpionului şi semnul crucii, adică în punctul de intersecţie a
două axe de coordonate care vor face carieră de succes în teoriile
antropologice din anii ’60 occidentali (sacru vs. profan etc.), VÂRSTA DE AUR a
fost, cred, prima peliculă radical critică la adresa societăţii burgheze a
începutului de secol XX. Un cuplu nu reuşeşte nicidecum să consume un act
sexual întrucât, de fiecare dată când cei doi se află în punctul culminant al
preludiului, intervine ceva care perturbă impulsul psihologic şi instinctele.
Iar acel ceva, la Buñuel, încă de pe atunci un socialist artistic convins, nu
puteau fi decât valorile societăţii burgheze (familie, biserică, bani, saloane
ş.a.m.d.), determinând în cele din urmă personajele să-şi defuleze frustrările
freudiene în acte sexuale separate. Pe ea, în special, să „feleze” degetul mare
de la piciorul unei statui: magnifică metaforă vizionar postmodernă!
Text introductiv:
Filmările la VÂRSTA DE AUR au început în preajma
Crăciunului lui 1929, în studiourile de la Billancourt, pe un platou învecinat
cu al lui Eisenstein, pe care acesta turna ROMANŢA SENTIMENTALĂ. Peste aproape
un an de zile, filmul era gata. A urmat o proiecţie privată acasă la familia de
Noailles, cea care şi produsese filmul, id est îl finanţase. Prima proiecţie
publică, după spusele lui Buñuel, a avut loc la începutul lunii decembrie 1930,
la Cinema Panthéon, unde Charles şi Marie-Laurie de Noailles invitaseră crema
aristocraţiei pariziene. După proiecţie, invitaţii părăseau grăbiţi sala, fără
să scoată un cuvânt. A doua zi, Charles de Noailles a fost exclus din Jockey
Club şi se vorbea chiar de o excomunicare din rândurile ordinului catolic, mama
acestuia fiind nevoită să meargă la Roma pentru o întrevedere cu Papa. A urmat
încă o săptămână de proiecţii în cineclubul Studio 28, timp în care presa se
dezlănţuise la adresa filmului, culminând cu atacurile armate ale Ligii
Patrioţilor asupra cineclubului. Bombe aruncate pe ecran, tradiţionala
expoziţie de artă suprarealistă de la intrare – distrusă, bătuţi, loviţi,
răniţi, fără morţi, însă cu o interdicţie de difuzare de aproape jumătate de
secol dată filmului. Acesta e bilanţul premierei filmului. Interdicţia dată
atunci va fi menţinută de Biroul de Cenzură până în 1981.
Într-un articol din 1932, Saşa Pană întreprindea o listă
a filmelor care nu vor rula în România. Iat-o: „Milionul lui René Clair”, „A
nous la Liberté”, „Linia generală”, „Cuirasatul Potemkin”, „Un chapeau en
paille d’Italie”, „Entre’acte”, „L’Age d’or”, „L’Opéra de Quat’sous”. Evident,
noutăţile despre avangarda cinematografică ajungeau la Bucureşti prin Benjamin
Fondane, care pătrunsese de ceva vreme în lumea platourilor de filmare, întâi
ca redactor de scenarii, apoi ca scenarist cu drepturi depline. Între timp,
Fondane desfăşurase o bogată activitate de eseist şi teoretician al filmului,
atât în presa pariziană, cât şi în revistele româneşti de avangardă. Nu este
exclus ca ziaristul român dat afară de pe platoul de la Billancourt, care
venise pentru un interviu cu Buñuel, pomenit de acesta în memoriile sale, să fi
fost chiar Fondane, neagreat niciodată, de fapt, până la capăt, de cercul
suprarealiştilor francezi. Cert este că în aceeaşi perioadă se aflau la Paris
atât Victor Brauner, cât şi Ilarie Voronca, suprarealişti cu drepturi depline.
Însă primul era pictor şi fotograf, al doilea – doar scriitor şi critic
literar.
Însă despre interferenţele avangardei române cu
cinematografia de avangardă ne vom ocupa într-o sesiune viitoare. Până atunci,
nu putem spera decât ca proiecţia celui de-al doilea film al lui Buñuel la
Bucureşti să producă măcar puţin din tensiunea intelectuală şi artistică de la
premiera din Paris, 1930, când sonorul începea, încet-încet, să-şi facă loc pe
platourile de filmare.
(Igor Mocanu)
Parteneri media ai Arhivei
Naţionale de Filme – Cinemateca Română: Observator cultural, Tabu, Cinemagia,
CinemaRx, Port.ro, Urban Things – Chestii Urbane, Bucuresteni.ro, Calendar
Evenimente, COOPerativa Urbană, CentrulVechi.com.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu