Câștigător al premiului publicului la Clermont-Ferrand 2012 și nominalizat în 2012 la premiile César, EARLY RISING FRANCE este o comedie muzicală exuberantă impregnată de militantism social. În registrul musical-ului, filmul dezbate problematica nerespectării drepturilor imigranților, pornind de la un fapt real: „Souleymane, un angajat fără acte, a fost arestat în vara lui 2006 la locul său de muncă şi deportat în Mali. Acest om avea un loc de muncă, o soţie, un copil şi trăia în Franţa de mai mulţi ani. Avionul care ar fi trebuit să-l readucă în Mali nu a mai decolat din cauza protestului pasagerilor", povestește regizorul. Filmul ridică problematica solidarității și vinovăției sociale, fiind cu siguranță o rampă de lansare a discuțiilor în contradictoriu.
EINSPRUCH VI, câștigător al Premiului Special al Juriului la Clermont-Ferrand 2012 și nominalizat la Premiile EFA ale Academiei Europene de Film, tratează de asemenea subiectul violării drepturilor imigranților, însă dintr-o perspectivă extrem de diferită de umorul absurd din EARLY RISING FRANCE. Filmat exclusiv din unghiul subiectiv al unui refugiat de origine africană în Elveția, scurtmetrajul dezvăluie parcursul acestuia din momentul respingerii cererii de azil politic până la greva foamei autoimpusă în închisoare, urmată de moartea tragică a acestuia. Faptul că percepem experiența protagonistului prin ochii săi ne face părtași la un tulburător traseu interior. Un comentariu umanist lucid privind identitatea imigranților și formele bestiale pe care menținerea securității statale poate ajunge să le ia.
Recompensat cu Prix de la Jeunesse la Clermont-Ferrand și Marele Premiu la Tampere, THE LAST BUS este o parabola nelinistitoare despre complexitatea naturii umane, plasata in lumea animalelor. Cu o abordare vizuală îndrăzneață, care imbina animația cu live action-ul, si in care actorii poarta masti de animale, filmul spune povestea unei evadări periculoase a animalelor din pădure, pentru a scapa din mâinile vânătorilor. Trimitand cu gandul la scene de cosmar din istoria umanitatii (de pilda fuga refugiatilor din teritoriile ocupate de nazisti in timpul celui de-al doilea razboi mondial), THE LAST BUS relativizeaza noțiunile de bine și rău, vorbind, la un nivel mai profund, despre partea intunecata a naturii umane care iese la iveala in momente de criza, despre frică, lașitate, resemnare și mânie,
" Standardizarea inseamna progress!" si „Ceea e bun pentru fabrică, e bun și pentru familie!” sunt cateva dintre contrariantele "concluzii" ale nelinistitor de actualului THE HUMAN FACTOR, desemnat Cel Mai Bun Film de Debut la Clermont-Ferrand 2012. Filmul este o acida si plina de umor revizitare a teoriilor despre eficiență ale influentului inginer Frederick Taylor și a efectului lor asupra societății, si o mostra de reutilizare creativa a materialului de arhiva. În 1914, un inginer sedus de taylorism este trimis sa reorganizeze o fabrică. In timpul deplasarii, acesta poarta o corespondență scrisă cu soția sa: în vreme ce el îi povestește despre experimentele în taylorism, femeia culege bucăți de informație și începe să le folosească în treburile gospodăriei. La nivel sonor suntem martorii acestui schimb de gânduri, în timp ce în imagine urmarim un colaj din materiale de arhivă înfățișând visul economic american. Treptat însă, soțul începe să se îndoiască de faptul că sistemul lucrează în folosul individului, în vreme ce soția sistematizează tot mai asiduu gospodăria. Amintind de MODERN TIMES-ul lui Chaplin, FACTORUL UMAN este un studiu despre alienarea și absurdul societății de consum.
În plus, BIEFF continuă colaborarea de succes începută anul trecut cu legendarul Festival Internațional de Scurtmetraj de la Oberhausen, din a cărui selecție din 2012, BIEFF aduce in premiera in Romania, câteva titluri foarte speciale.
Aparent un jurnal ce descrie calatoria unui cuplu in Spania, DIARY OF PAMPLONA, este un omagiu emoționant adus tuturor lucrurilor pe care ne e greu să le rostim si, in acelasi timp, o noua demonstratie a valentelor poetice ale re-utilizarii materialului de arhiva. Pe imaginile filmate in timpul curselor cu tauri din Pamplona, ascultam vocea calma a femeii povestind detaliile exterioare, neutre ale calatoriei. În acelaşi timp, prin supraimpresiune, pe ecran apar fragmente scrise din conversaţiile ei cu sotul, în care se insinuează treptat prezenta dureroasa a unui conflict de cuplu. În final, cele două dimensiuni se intersectează, un taur muribund devenind metafora relației lor care se dezintegrează.
WE LIVED OUR ORDINARY LIVES este o explorare profund personala a impactului terorii războiului asupra unui om „obişnuit”. Imagini in care o tânără, ce avea doar 6 ani la inceperea razboiului, isi aminteste de copilarie, sunt combinate cu pledoarii ale unor inculpați de la Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, surprinzand absurditatea unui conflict interetnic, in care cei care au fost altadata vecini si prieteni au devenit victime si agresori. Fără să fi văzut nici măcar o scenă de război, acesta devine, in mod paradoxal, adevăratul "protagonist", ce contamineaza societatea cu vorbe mari precum stat, națiune, sau religie, generand agresiune si ura. Inca o incursiune tulburatoare in anomaliile lumii contemporane semnata de interesanta artista vizuala olandeza DAYA CAHEN - autoare a neliniştitoarelor NASHI ( BIEFF 2010) şi BIRTH OF A NATION ( BIEFF 2011) - filmul urmareste modul dureros in care o fiinta umana isi pierde pentru totdeauna increderea in semenii sai.
PLAYERS este o insursiune plină de umor în lumea a șase jucători profesioniști de poker, care au ales Bangkok-ul ca oraș de reședință. Realitatea lor obiectivă - peisaje urbane, hotelul, rutina cotidiana - se întrepătrunde cu realitatea virtuală - imagini ale jocurilor online de poker, aplicaţii iphone. În timp ce unul dintre ei explică cu sobrietate regulile comunităţii lor, regizoarea însăşi, PILVI TAKALA, interpretează toate cele șase roluri. O vedem – uneori multiplicată – la masa de snooker, în restaurant, în faţa televizorului sau la piscină. În mod hilar, rutina zilnică a acestei comunităţii ridicol de bogate ni se prezintă ca fiind organizată similar logicii joculurilor de noroc. Pokerul încetează să mai fie doar un joc, devenind fără îndoială un mod de viață.
Acestea sunt doar câteva dintre titlurile de rezistenţă ale Competiţiei Internaţionale BIEFF 2012. Vom reveni în curând cu noi surprize. Noua ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF va avea loc în perioada 20 - 25 noiembrie, la Cinema Scala și Cinema Elvira Popescu. Intrarea la proiecțiile și evenimentele conexe BIEFF este liberă, în limita locurilor disponibile.
Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF este organizat de Asociaţia Cultură şi Imagine şi susţinut de Centrul Național al Cinematografiei, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Universitatea Națională de Arte, Le Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines, MNAC Muzeul National de Arta Contemporana, Jameson, JTI, Samsung, Noumax, Romania Film, Fundația Konrad Adenauer, Forumul Cultural Austriac, Goethe Institut, UNIFRANCE, Institutul Francez, Ambasada Republicii Koreea, Dacia, Today Advertising, Cărturești, ALLTUR, Kraftmark.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu